TUDOR GHEORGHE - NICIODATA TOAMNA

       

               Trubadurul nostru Tudor Gheorghe, voce inconfundabila si de neegalat ne incanta mereu cu melodiile sale

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut. Pasarile negre suie in apus. Cu frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus, Foile-n azur. Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses          Versuri de Tudor Arghezi

Walk of Fame romanesc - stele noi pentru eternitate

          Lunga strada a celebritatilor se lungeste cu nume sonore din lumea cinematografica si teatrala romaneasca. Astfel, intr-o perioada de o luna adica sfarsitul lui septembrie - sfarsitul lui octombrie 2011, patru nume de mare valoare si-au regasit steaua nemuritoare  - astfel Ileana Stana Ionescu si Sebastian Papaiani, la implinirea varstei de 75 de ani;

          Ileana Stana-Ionescu, născută pe 14 septembrie 1936, la Brad, în judeţul Hunedoara, a debutat ca actrita in anul 1955, la varsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Resita, cu rolul Agnes din "Scoala femeilor" de Molière. In anul 1959, actrita se transfera la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. In 1965, Ileana Stana-Ionescu a fost angajata la Teatrul National din Bucuresti.
          Printre filmele in care a jucat se numara "Merii salbatici" (1964), "Eu, tu si Ovidiu" (1977), "Cuibul de viespi" (1986) şi "Pacala se intoarce" (2006), unde a jucat alaturi de Sebastian Papaiani.

           Sebastian Papaiani s-a nascut pe 25 august 1936, la Pitesti (Arges). A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1960 si in 1963 a debutat in comedia regizorului Geo Zaizescu "Un suras in plina vara", unde s-a facut remarcat atat de critici, cat si de public. Memorabile sunt rolurile sale plutonier Capsuna din seria "B.D.", Alecu din "Asta seara dansăm in familie", "Pacala", Pompei, din "Toamna bobocilor", şi mai ales Ieremia din serialul de aventuri "Toate panzele sus".

         Iar cel mai recent, doi monstri sacri Draga Oleanu Matei - Chirita noastra -  si Mircea Albulescu;

         Draga Oleanu Matei, nascuta pe 24 octombrie 1933 la Bucuresti a absolvit Institutul de Arta  Teatrala si Cinematografica din Capitala in 1956. Cariera ei se intinde pe parcursul a peste 50 de ani in care a incantat spectatorii romani interpretand sute de personaje in film, teatru si televiziune. Roluri sale  din filme care au marcat istoria cinematografului romanesc de public, precum "Cucoana Chirita" (r. Mircea Dragan, 1986), " Ilustrate cu flori de camp" (r. Andrei Blaier, 1974), "Nea Marin Miliardar" (r. Sergiu Nicolaescu, 1979) sau "Buletin de Bucuresti" (r. Virgil Calotescu, 1982). De asemenea, Draga Olteanu-Matei apare intr-unul dintre filmele importante pentru cinematografia romaneasca a anilor 1990, Faimosul paparazzo (r. Nicolae Margineanu, 1999).

14 octombrie PREACUVIOASA PARASCHEVA OCROTITOAREA MOLDOVEI

         

          Chiar daca fastul acestei sarbatori cu agitatia pelerinajului de la Sfanta Biserica Trei Ierarhi din Iasi, nu este atat de intens pentru cei ce ne aflam in afara granitelor, asta nu inseamna ca in sufletele noastre nu simtim si nu traim aceasta mare sarbatoare, caci daca s-ar intampla asta, nu avem nici o scuza, decat aceea de a nu ne mai socoti romani.

          Ca nu toti dintre acei ce fac cozi pentru a atinge moastele Preacuvioase Sfanta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei nu cred in puterea acestora sau credinta lor se clatina, cine sunt eu pentru a-i judeca, fiecare avem momentele noastre de slabiciune, pe care doar Bunul Dumnezeu va sti sa le judece cel mai bine.

           Niciodata pana azi nu am avut rabdarea sau poate timpul de a afla cate ceva din viata Preacuvioasei Parascheva. Asadar,  viata ei a fost pentru slujirea lui Dumnezeu, ducand o viata in saracie, la numai 10 ani auzind in Biserica - "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34) - hotaraste sa nu pastreze nimic pentru ea, daruind saracilor toate hainele, ceea ce va mai face si cu alta ocazie.

          Pentru a sluji cat mai bine Bunului Dumnezeu, alege de a trai in pustietate. La indemnul unor sfatuitori alesi ai timpului pleaca in tinutul Pontului la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va sta timp de cinci ani.

       Dupa aceasta perioada simte ca trebuie sa se indrepte catre Tara Sfanta pentru a cunoaste locurile pe unde a trecut Iisus, stabilindu-se in Iordan la o manastire de calugarite, dorind sa ramana pana la sfarsitul vietii sale.

ROMANIA - TARA MEA DE DOR

            E vara, e vacanta, toti ne dorim ca in zilele de concediu, de vacanta sa reusim sa acumulam cat mai multa energie , multa, multa, sa ne ajunga cat pentru inca un an. Plecand de la aceasta idee si citind un titlu de ziar, "Unde isi petrec vedetele concediu.......",de pilda in locuri precum Grecia, New York, Paris.....s.a.m.d., oare aceste personaje care tin cu tot dinadinsul sa iasa in evidenta......cunosc Romania ? Au strabatut cu piciorul macar un traseu in munti ? Au vizitat  castelele de renume international ?

           Cat de minunate si pitoresti sunt peisajele din tara noastra......sunt unice si daca nu ar fi asa, atunci de ce ne calca cu piciorul atat de multi straini ?

EXAMENUL DE MATURITATE 2011- INTRE RAI SI IAD -

             De cateva zile, ziarele sunt pline cu articole despre Examenul de maturitate 2011, care a surprins pe toata lumea prin procentul slab de promovabilitate, adica mai putin de 50 %. Licee unde nimeni nu a fost promovat, licee unde au fost pana in 10 elevi promovati, toata lumea este in agitatie si se cauta vinovati, sau cine o fi mai vinovat, elevul, profesorul sau sistemul ?

             Dupa Revolutia din 1989, tineretul cuprins intr-o forma de invatamant, a trait clipe de delir, creindu-si libertatea de dupa comunism in parametrii simtiti de ei. Cu putina experienta de afara pentru greve si contestatii, au inceput sa isi ceara drepturi care considerau ca le merita. Numai ca odata cu aceste drepturi obtinute si-au mai obtinut ceva, lipsa de respect, obraznicie, huliganism, ba chiar dupa modelul din strainatate, crime, filmari obscene si exemplele pot sa curga.

            La prima vedere toate acestea par sa nu aiba nici o legatura cu povestea examenului de maturitate din acest an, insa din punctul meu de vedere are, pentru ca an de an valoarea invatamantului a scazut, si nu numai din cauza elevilor.

            Ce prestanta mai poate avea un profesor in fata elevului, cand stau si fumeaza impreuna pe hol; sau cand elevului i  se pare normal sa stea asezat atunci cand are o discutie cu profesorul, ca sa nu mai vorbim de tinuta, tunsori, vopsele, piercing, tatuaje s.a.m.d. Acestea a fost inceputul, pe urma a venit clar protestul nevazut al profesorului cu pregatirea in particular, pentru ca timpul din ora era insuficient pentru a face fata protestelor de tot felul si a justificarilor.

           Insa cu toate acestea au fost copii extraordinari care au rezistat acestor tentatii de extravaganta, stiu doar ei cu ce pret (cu acela de a nu fi de gasca) , iar astazi se mandresc ca sunt in fruntea listei si nu oricum ci chiar cu 10.

          Deci cine si cat a gresit ?

          Acesta situatie trebuie sa constituie un semnal de alarma pentru toti, parinti, profesori, institutii si nu in ultimul rand elevii.

         Un exemplu de exceptie il reprezinta un tanar care de la 9 ani este in scaunul cu rotile, termina liceul cu media generala de 9,92, iar Bacalaureatul il ia fara probleme cu o medie aproape de 9, el este Ionel Cioloca si a fost supranumit invingatorul de la Colegiul National Vasile Alecsandri Bacau, fiind iubit de colegi si profesori deopotriva, citeste mai mult

        

SARBATOAREA UNIRII - 24 ianuarie 1859 - Moment important din istoria Romaniei

                   Unirea Principatelor a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Tara Romaneasca. Este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

                Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică.

                Pentru cei mai tineri, pentru copii in special nu ar fi gresit sa le aducem aminte de istoricul tarii noastre , asa cum au facut-o la randul lor parintii si bunicii nostri.
                Personal imi amintesc de aceasta zi, cand eram la scoala ca era un eveniment cu adevarat special, caci cantam si dansam Hora Unirii, asa cum au facut-o romanii in 24 ianuarie 1859. Asa gandeam ca poate in acea ora........nu eram ascultati, ori nu era nici un extemporal, oricum era un moment inedit si asteptat de toti. Astazi insa........nu stiu cata valoare mai are acest eveniment in scoli si daca mai este cum era odata.

HORA UNIRII
Hai sa dam mana cu mana
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora fratiei
Pe pamantul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere;
Unde-s doi, puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste!

Amandoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amandoi avem un nume,
Amandoi o soarta-n lume,
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare

Si sa vada sfantul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca!

(Versuri: Vasile Alecsandri
Muzica: Alexandru Flechtenmacher

MINULESCU POETUL ROMANTELOR

             

             Sper ca nu gresesc cand gandesc ca, acest gen de muzica Romanta, se potriveste mai mult noua romanilor, sau poate aceasta am indragit-o in mod deosebit. Mamei ii placeau mult romantele, curios cat de multe lucruri ne amintim de cei care nu mai sunt langa noi. Imi amintesc cum bunicul imi povestea o multitudine de lucruri care le stia de la parinti si bunici. In acel timp copil fiind ma gandeam, cum isi mai aminteste atat de multe cand trecuse vreme indelungata de la moartea lor. Mister sau nu, dar astazi cand ei nu mai sunt, la fel si eu zilnic imi amintesc cate ceva din spusele lor.  

              In 6 ianuarie 1881, la Bucuresti  naste poetul Ion Minulescu,  poetul romantelor, unul dintre mari poeti ai literaturii romanesti alaturi de Eminescu, Alecsandri, Blaga, ...etc.

              Poetul are o activitate literara imbelsugata, scriind de asemenea , nuvele, povestiri, romane si chiar piese de teatru.

              Cu o identitate ascunsa, cu pseudonimul (I.M.)Nirvan, publica primele poezii, in revista "Povestea vorbei"

                 In anul 1908, apare primul volum "Romante pentru mai tarziu", iar in urma succesului la public pe care l-a avut in anul urmator editeaza din nou acest volum.

                Poetul romantelor decedeaza in anul 1944, la 11 aprilie in urma unui colaps cardiac, pe timpul bombardamentelor.

Este inmormântat la Cimitirul Bellu.

Ion Minulescu - Romanta ultimului sarut

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce, -mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât asa
Cum a vrut Ea...
si tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...

OBICEIURI STRAMOSESTI DE ANUL NOU IN ROMANIA - LA MULTI ANI 2011

Obiceiurile nostre stramosesti sunt purtate in locurile unde romanii traiesc, e semn ca acestea nu pot muri chiar daca in timp nu mai au aceeasi amploare de altadata.

LA MULTI ANI TUTUROR SI UN AN NOU 2011 MAI BUN SI MAI FERICIT DECAT ANUL CARE A TRECUT!

COLINDE NASTACUTA IUGA

PESTERA SFANTULUI ANDREI - BETLEEMUL ROMANESC

          

                    Pestera si Manastirea Sfintul Apostol Andrei ar trebui vizitate de fiecare crestin si roman adevarat. De ce? Pentru ca aici este Betleemul romanesc. Aici s-a nascut crestinismul la romani.""- Prof. Nechita Runcan, Facultatea de Teologie a Universitatii Tomitane "Ovidius"

                    Pestera Sfintului Apostol Andrei este situata la circa 4km est-sud de soseaua turistica Constanta - Ostrov si la mai putin de 2km de "Cismeaua Eminescu", la marginea padurii de linga localitatea Ion Corvin din judetul Constanta. Se mai pastreaza si astazi piatra care a servit ca altar. Lespedea de piatra are incizata Sfinta Cruce pe toate fetele. Acest loc de rugaciune si vietuire duhovniceasca, folosit de Sfintul Apostol Andrei si ucenicii sai, a devenit cu timpul o adevarata lavra monahala. In timpul trecerii popoarelor migratoare, aici se pastra credinta, fiinta, cultura si limba stramosilor nostri.

                     La circa 50 m, la vest de pestera se afla cele noua izvoare cu CEA MAI BUNA APA DIN TOT CUPRINSUL DOBROGEI. Sfintul Apostol Andrei a propovaduit, pentru prima oara pe aceste locuri, religia pacii si a iubirii, a vindecat suferinzi, a mingiiat disperati si a botezat in Numele Domnului.

In perioada celor 45 de ani de comunism Pestera a devenit o simpla grota, lipsita total de obiecte de cult. Schitul a fost reactivat in 1990. Lucrarile de amenajare a Pesterii au inceput in primavara anului 1993, dupa ce in anul precedent s-au terminat noile chilii egumenice, trapeza si corpul chiliilor cu cerdacul (pridvorul). Turla pesterii a fost inaltata cu 4 - 5 m deasupra pamintului, fiind completata cu un zid de caramida, dar a ramas netencuita. Astazi, schitul a devenit manastire prin Hotarirea Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 14 iulie 1994.

                    Cei care viziteaza Manastirea Sfintului Apostol Andrei sint impresionati de obstea de tineri monahali care au lasat toate cele lumesti si si-au inchinat viata Mintuitorului Isus Hristos. Toti privesc Pestera Sfintului Apostol Andrei ca un loc sfint, iar noptile de priveghere aici sint ca un balsam peste o zi de truda.

                    Multe sint minunile savirsite de Sfintul Apostol Andrei la pestera sa din Dobrogea si la cele noua izvoare, unde boteza. Ele continua si astazi. Daca doriti sa le auziti, dar mai ales sa le vedeti, mergeti la Betleemul romanesc - Pestera Sfintului Apostol Andrei - unde lumina lui Hristos lumineaza tuturor.

                 

                                                                                                   Parohia Calgary

OVIDENIILE

                  

                Intrarea in Biserica a Macii Domnului sau sarbatoarea Ovideniilor care in fiecare an este pe 21 noiembrie , este sarbatoarea Intrarii in Templu a Fecioarei Maria, prilej de praznic potrivit credintei ortodoxe si  pentru ca este Postul Craciunului, mincarea trebuie sa fie de "sec", asa ca femeile dau de pomana placinte umplute cu varza sau cu dovleac turcesc, alaturi de peste.

                  In popor nu este sarbatoare careia sa nu-i fie asociate tot felul de obiceiuri. Despre Ovidenii  se spune ca deschid portile iernii, ziua avind si rol de predictie. Daca afara e frumos si senin, anul viitor va fi secetos, daca ploua si e frig, anul viitor va fi ploios si cu epidemii.

Ca orice sarbatoare, Ovidenia prilejuieste si anumite obiceiuri  in traditia populara. In noaptea premergatoare acestei zile se pune apa intr-o strachina, de care se lipeste o luminare aprinsa. De cu seara, oamenii fac o suta de matanii, la miezul noptii alta suta si in zorii zilei alta, apoi se spala cu apa din strachina pentru sanatatea trupului si pentru ferirea de rautatile omenesti.   

                    Ovidenia este o sarbatoare a luminii, care domina intunericul mortii. In aceasta zi se da de pomana lumina de veci, lumanarea care nu se va stinge niciodata pe lumea cealalta. Se aprind luminari pentru morti, in special pentru cei la capatul carora nu s-a aflat nimeni cind au plecat spre cele vesnice.      Traditia spune ca pentru cei care au murit fara luminare si care nu si-au aflat linistea sufletului trebuie duse la biserica luminari cam cit "statul omului", care vor arde toata noaptea linga altar si vor lumina calea celor care au plecat spre lumea cealalta.

                 Ne mai despart doar trei zile de aceasta mare readucere aminte de cei dragi care nu mai sunt printre noi, cand ceea ce ne-a mai ramas de facut este doar sa aprindem o lumanare.

                  Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!!!

ROMANIA - Mihai Eminescu

                 Daca pentru Italia , alegerea lui Francesco Petrarca a fost cat de cat simpla, pentru Romania  alegerea devine putin mai complicata. 

                 Pentru tara de adoptie alegerea unui poet, poate reprezenta ceea ce ai reusit sa intelegi mai bine, ceea ce te-a atins la suflet mai mult, in schimb alegerea unui poet din tara natala , alegerea poeziilor de cand erai copil, apoi adolescent indragostit si pe urma persoana matura, trebuie sa numesti macar doua sau trei nume; Eminescu Minulescu, Ana Blandiana......

                  Si totusi, Eminescu, ramane poetul national si nu numai, indragit, iubit, venerat si pe buzele tuturor romanilor, fiind mandria nationala.

                  Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici)   (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.^[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.^[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.^[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.


                           Din străinătate
                                    de Mihai Eminescu

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mititică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.